Abyssus Abyssum Invocat.. De ce?

Neprevazutul si nesiguranta definesc o parte din ceea ce inseamna conditia umana. In fond noi suntem pusi aici, fara voia noastra, fara a sti cu adevarat unde e de fapt "aici", care e rolul nostru in marea schema a lucrurilor, pe care o intuim, dar nu o cunoastem cu adevarat si aparent fara prea mare control asupra duratei pe care o petrecem in viata.
La o privire superficiala, s-ar parea ca o ducem totusi bine, in sensul ca nu suntem singuri, mai sunt si altii "de-ai nostri" implicati in aceeasi poveste ciudata si printr-un mecanism foarte interesant al caracterului uman, totul se cristalizeaza si orice rau devine suportabil prin implicarea altora, de parca in creierul omului se produce o impartire a povarei asupra tuturor celor ce o impartasesc, cu cat mai multi cu atat mai bine. De ce o ducem bine? Pai suntem multi care impartim aceeasi "problema" si o data intrati in lume fiecare are un rol parca bine determinat. Suntem "animale sociale", inaintasii nostri au facut in asa fel incat noi sa avem poduri si case si sa fim protejati si sa nu ne lipseasca nimic si sa traversam prin viata cu macar putina "demnitate umana". Ceea ce explicam inainte din pacate e doar "cu titlu de prezentare". De asta incearca unii sa ne convinga ca vom avea parte in viata, atata timp cat ei au puterea si se pot asigura ca lucreaza spre "binele nostru". Al cui? Al tuturor, bineinteles.
Stim din experienta ca grupurile de oameni functioneaza cel mai bine cu un lider competent, facut pentru treaba asta, care sa organizeze grupul si sa se ocupe pe cat posibil de ordine si delegarea sarcinilor. Cu cat grupul devine mai mare insa, sarcina liderului devine progresiv mai grea si trebuie sa delege din sarcinile sale de sef unor sefi mai mici, care au la randul lor in subordine alti sefi si tot asa pana la atingerea unui numar suficient de mic de oameni in subordinea unuia singur. Teoretic, suna excelent. Practic, intervine problema tipic omeneasca, unii ar zice romaneasca, dar nu numai, denumita "coruptia". Pe scurt, cineva din lantul asta vrea ceva mai multa putere, prin metode mai mult sau mai putin subversive. Si asta la orice nivel. Cei de la baza piramidei vor putere in general la acelasi nivel cu cei de la varf. Suprinzator, nivelul de dorinta de putere e cam acelasi, in medie, pentru oricare om din piramida. De ce? Pentru ca toti, indiferent de functii si responsabilitati, sunt oameni si se supun deci acelorasi reguli si chemari interioare. Omul are raul innascut in fiinta sa. Ne uitam la copiii mici si observam ca instinctual ei vor reactiona agresiv, deci "rau" cand lucrurile nu sunt indeplinite pe placul lor. Raul acesta e nediscriminatoriu si nu tine cont neaparat de persoana careia ii e adresat, tinand in principal de satisfacerea sau nu a unei nevoi.
Si atunci de unde pana unde "Hell breeds hell"? Pe masura ce avansam in viata, devenim din ce in ce mai infranati de regulile, nescrise sau scrise, pe care trebuie sa le respectam pentru privilegiul de a face parte din aceasta mare piramida, privilegiu necerut de altfel si de multe ori resimtit ca un nesimtit sacrilegiu, dar asta conteaza prea putin pentru ca in piramida individul si nevoile sale conteaza destul de putin. O fapta negativa din partea altui om atrage dupa sine o imediata si foarte intensa dorinta de razbunare si s-a incetatenit de multa vreme incoace conceptul ca razbunarea ar "izbavi", ar "mantui" raul facut inainte. E usor de dedus de aici ce fenom escalant se poate declansa, pentru ca razbunarea e perceputa ca un atac al persoanei 2 asupra persoanei 1, act care cere represalii imediate si foarte rar se pune problema rationalizarii, acceptarii primei razbunari drept un fapt "meritat", fiecare om lezat, chiar daca el insusi l-a lezat anterior pe atacator, doreste sa se razbune, indiferent de repercusiuni si circumstante.
Unde vreau sa ajung? Foarte frecvent motivarea unor actiuni stupide si iresponsabile o reprezinta prostia sau nestiinta. Ele nu sunt argumente. Astea sunt argumentele unor oameni iresponsabili si prosti, din pacate prea multi in ziua de astazi. Am fost inzestrati cu inteligenta si am fost inzestrati cu abilitatea de a cunoaste si de a face conexiuni iar nefolosirea acestor facultati e o chestie de optiune personala, dar nu da dreptul celui care alege sa nu le foloseasca la a utiliza aceasta optiune personala pentru a-si motiva faptele. "Nu stiam ca se va ajunge aici", nu trebuia sa stii dinainte, puteai sa te gandesti insa. Nu te-ai gandit, ghinion, o data ce raul a fost facut constatam un comportament de tip strut sau gandac speriat care fuge cat il tin picioarele cand se aprinde o lumina puternica. Asa ca data viitoare cand cineva va motiveaza o prostie prin nestiinta sau chiar prin prostie, nu iertati asta doar pentru ca cineva v-o spune cu candoarea unui copil inocent, pentru ca atat copilul cat mai ales adultul care spune asa ceva e cel mai frecvent foarte, foarte constient de ceea ce a facut si ar fi putut fi si inainte.
De ce The Art of Not Knowing? Pentru ca ceea ce fac eu cel mai bine, fac la rangul de arta. Pentru ca noi oamenii ne specializam in a nu sti, toata viata ni se desfasoara in jurul unor nebuloase si intrebari fara de raspuns si pentru ca ceea ce "stim" de fapt nu stim, orice credem ca stim naste alte intrebari sau ar trebui sa nasca intrebari, la care in final e imposibil de raspuns. Date fiind aceste fapte, eu am ales sa fac arta din a nu sti, din a-mi pune intrebari la care sa nu stiu si sa n-am sansa a raspunde si din a condamna pe cei ce renunta la a incerca sa stie.

Dr. W