Sa luam urmatorul caz, foarte frecvent de altfel: Copilul se intoarce de la scoala, cu o nota. Oarecare. Sa presupunem ca nota nu e nici 10 dar nici 4. Ar putea sa fie 7, ar putea sa fie 9, iar diferenta dintre aceste 2 cazuri este una minora. Prima reactie a mamei? Cat ai luat? A doua reactie, cea de dupa aflarea notei, este dar ceilalti cat au mai luat? Cei mai buni din clasa, prietenii copilului, pe scurt acel cerc social al copilului la care mama are acces si care se intampla sa fie si bine supravegheat de aceasta. Uneori nici nu e nevoie de a doua intrebare a mamei, ca odrasla va si sari imediat sa spuna "Dar si.. a luat ca mine". De obicei asta implica, uite ala care invata tot timpul sau care ia numai 10 a luat ca mine. Sunt bun.
Pana aici, nimic deosebit. O familie normala, un copil mediocru "normal", poate peste limita(daca a luat 9) sau de ce nu, sub limita(daca a luat 6) sau poate unul obisnuit sa ia 10 si care a fost suprins in off-side de un exercitiu de un punct de la lucrarea de fizica, materie pe care oricum o detesta oarecum. De dragul discutiei, nu vom considera un copil anume, in niciun caz nu vom lua extremele, nici cat priveste copiii- olimpici, premianti, dar nici cat priveste parintii- dezinteresati complet sau stresanti la capitolul invatat. Am putea combina extremele, discuta efectele, am putea introduce alti factori in ecuatie, privi exceptiile, dar nu asta e scopul. Asta nu e lucrare de medicina in care se fac masuratori de mandibule si nu se trage nicio concluzie, singura care ar putea fi trasa fiind ca toti avem ceva al nostru. Nu e o lucrare "stiintifica" ce in complexitate ei omite faptul ca se bazeaza atat de mult pe statistica incat cu greu mai poate fi considerata stiinta si trece cu vederea puterea contraexemplului.
Se impune aici o paranteza. Se spune ca in matemtaica, fizica sau in orice domeniu daca se poate aduce un contraexemplu care sa vina in contra unei teorii, aceasta e descalificata. De exemplu, in secolele 14-15 oamenii vedeau numai lebede albe si au dedus empiric ca toate lebedele sunt albe. Conform legilor logicii, dca eu va arat o lebada neagra atunci teoria cu "toate" se duce pe apa sambetei, pentru ca am infirmat teoria aratand ca cel putin una din lebede e neagra, deci nu alba. Acest fapt se aplica si in domenii "exacte", precum fizica sau chiar matematica. De exemplu, se stie ca un obiect care cade de la o anumita inaltime ajunge in radical(2gh) secunde, unde g=acceleratia gravitationala si h= inaltimea. Faptul ca timpul acesta nu depinde de greutatea obiectului a fost demonstrat de Galilei intr-un experiment, material de legenda, in care lasase sa cada 2 bile, una mai grea si una mai usoara si ele ajunsesera pe pamant in acelasi timp. Sa analizam propozitia logic. Toate obiectele care cad de la inaltimea h pe planeta Pamant, unde acceleratia gravitationala este g, vor ajunge pe pamant in radical(2gh) secunde. Fals. Flagrant de fals chiar. Calculul nu ia in considerare forta de frecare cu aerul, aerul nu are densitatea constanta, cine nu crede inseamna ca nu a urcat pe munte. De asemenea, in fizica obiectele sunt reprezentate ca puncte materiale, ceea ce nu se aplica sa zicem pentru un om cazand de la inaltimea h. Omul nu este un punct material, omul este o aglomerare de molecule, care sunt o aglomerare de atomi, care sunt o aglomerare de particule subatomice etc. Cum omul cu cat merge mai jos constata ca nu mai poate cuantifica toti parametrii tuturor particulelor, dupa cum spune principiul incertitudinii al lui Heisenberg, la un moment dat renunta la a descrie realitatea realitate si prefera sa simplifice la extrem lucrurile, cu pretul corectitudinii bineinteles. Deci, prin contraexemplu am infirmat o teorie fizica. Bineinteles ca adeptii stiintei au gasit "usa din dos" pentru a scapa de impas, introducand conceptul de eroare. Adica un corp ajunge pe pamant in radical(2gh)+/- ceva, insignifiant, pentru ca greseala e a omului, suntem oameni gresim, si alte scuze. Eu sunt de acord sa descrie lumea in ce termeni doresc, dar sa nu pretinda ca "descriu lumea fizica", pentru ca asta nu fac. Sa-si recunoasca limitele, pe care in mod evident le au. Si de aici, cei care considera ceva "absolut" doar pentru ca e stiintific, "adevarat" doar pentru ca spune stiinta putem conchide fara sa gresim ca sunt adeptii unei izbaviri false, predicatori ai unui curent care conform propriilor standarde e eronat. Lipsa imaginatiei la acesti oameni este ingrijoratoare si nu pentru ca m-ar deranja pe mine, ci pentru ca cele mai importante inventii au aparut gratie imaginatiei unuia sau altuia. Si atunci, daca oamenilor de stiinta le lipseste acest fundamental instrument, "cercetarea" va deveni un text stereotip care nu aduce nimic nou cu adevarat. Si intr-adevar, asa se si intampla. In goana dupa titluri academice, care cer publicatii si articole stintifice numeroase, descoperirea adevarata e lasata pe un loc secundar, iar stereotipia e la ea acasa.
Concluzia acestor divagatii este ca departe de a avea pretentia de o "rigoare stiintifica" in articolul meu, eu fac apel la ceea ce unii ar numi observatie empirica, eu o numesc observatie intuitiva. Cunoasterea pe care o prezint si care bineinteles poate fi oricand contrazisa, dupa cum am aratat mai sus, este mai degraba de domeniul alchimiei, de domeniul "simtitului" si explorarii tenebrosului spatiu al sufletului uman. Este daca vreti, ceea cum cred eu ca ar trebui sa se predea in universitate, aceasta trebuind sa reprezinte in mod normal o adunare de maestri si discipoli si nu ceea ce este acum, o adunatura de obositi si dezinteresati. Repet, nu are nota absolutizanta, nu cad in capcana declamarii in stil latrans, gol si absurd, exista deci si exceptii pe care am avut norocul si onoarea sa le cunosc chiar indeaproape, chiar sa le am alaturi.
Dar sa lasam pe alta data paranteza, pentru ca discutam de mama si copilul cu nota primita. Ce trebuia scs in evidenta, e ca aici nu facem o statistica, nu elaboram concepte stiintifice si facem un studiu. Aici observam si gandim, rar concept, avand in vedere ca toata lumea e ahtiata dupa concluzii. Deci, un copil mediocru o mama mediocra dar interesata. Ce ii spune ea copilului de obicei? Nu conteaza ce spun ceilalti, nu conteaza notele celorlalti si nu conteaza nici notele, conteaza sa fii multumit si sa stii. Dupa cum spune si titlul articolului, nu inveti pentru scoala= note, inveti pentru viata. Si totusi de ce primul impuls este sa il intrebe ce nota a luat, daca ea nu conteaza si apoi sa il intrebe ce note au luat ceilalti? Si aici ajungem la o directie a comportamentului uman care capata intr-o oarecare masura rang de axioma. Nu e vorba de nimic altceva decat de observatie si de gandire logica. Nu exista "nu imi pasa ce zic ceilalti". Nu exista "omul invizibil" si nu isi doreste nimeni cu adevarat sa fie lasat de toti in pace. Noi oamenii suntem ceea ce suntem datorita si in comparatie cu ceilalti. Nu avem "inteligenta absoluta", avem inteligenta relativa. Daca nu ar fi alti semeni, cu cine sa ne comparam? Suntem mai inteligenti decat o furnica, minunat. Suntem mai inteligenti decat o piatra neinsufletita. SAu suntem mai frumosi, mai sociabili mai generosi mai.. Nu putem sa ne exprimam "sunt inteligent" punct. Pentru ca inteligenta e o calitate relativa, ce se observa in comparatie cu ceva. De aceea noele la scoala, de aceea notele la examene, notarile, observatiile, etc. Pentru ca tot ce facem aici in viata asta inseamna competitie, comparatie, relativitate dupa cum spunea batranul Einstein. Chiar si copilul instinctual vrea sa afle ce au facutcolegi lui, grupati pe categorii- mai buni mai slabi, la fel, si nu doreste sa stie ce au facut toti din aceste categorii cat reprezentanti lor mai de seama de care ii pasa. E un instinct natural cel de comparare si el nu trebuie inhibat. Pe de alta parte, nu trebuie nici acesta absolutizat, pentru ca tot asa cum nu exista o fizica absoluta nu exista nici un concurs absolut, care sa ia in calcul toate variabilele necesare stabilirii unui clasament corect 100%. Suntem oameni, gresim. O scuza foarte pertinenta, dar totusi o scuza. Sa insemne oare ca suntem condamnati la o viata in greseli constante? Poate. Sa insemne, oare, ca incercam sa cunoastem lucruri care ne depasesc capacitatea de intelegere, anume arhicercetata natura din care stim atatea dar nimic inchegat?
Un lucru e cert, invatam pentru viata. Dar ce invatam? Invatam ca in visare si in imaginatie nu gresim, ele doar sunt. La asta ne pricepem, asta nu gresim. Nu e cazul sa se absolutizeze si observatia asta si sa se ajunga la vieti intregi petrecute in visare, dar pe de alta parte nici neglijarea ei nu pare un lucru inteligent. Si pentru momentele in care nu ne permitem luxul, Samuel Beckett ramane peren "Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail better."
No comments:
Post a Comment