Vocea poporului, o voce fara zeitate. Nu ma refer prin asta ca ar fi blasfemiatoare in adevaratul sens al cuvantului, asa cum nu ma refer la vocea poporului drept o sintagma imuabila care poate desemna si include in dansa vocea oricarui reprezentant al "poporului". Mai degraba vorbim despre o entitate extracorporeala care ia nastere prin unificarea vocilor poporului intr-una singura, pestrita, pe alocuri nebuna si in general extrem de distorsionata. Aceasta voce are, printre diversele elemente definitoare, "calitatea" de a se indeparta cat de mult posibil de esenta divina, cu cat inglobeaza mai multe voci isterice cu atat se trezeste la o distanta mai mare de "vointa divina", asa cum arogant sugereaza sintagma vox populi, vox dei- vocea poporului, vocea zeilor. Dar inainte de a deschide largul subiect de astazi, merita sa aruncam o privire asupra unei stiri deopotriva interesante si chiar scandaloase pentru unii. Universitatea Harvard, pretutindeni recunoscuta drept numarul 1, a aprobat infiintarea unei catedre de "Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender studies", primind pentru aceasta 1.5 milioane de dolari "cadou" de la "Harvard Gay and Lesbian Caucus", in esenta o organizatie care sprijina drepturile homosexualilor in universitatea Harvard.
Infiintarea unei catedre de studii homosexuale care nu studiaza fenomenul din punct de vedere medical sau psihologic, cum poate ar fi eventual util, pentru a oferi explicatii ce ar pune capat disputei "Este homosexualitatea boala sau nu?", se justifica mai degraba printr-o atitudine ipocrita de a arata lumii deschidere a mintii si a "da tonul" unei "noi ere a acceptarii" la care Harvard sa participe asa cum ii place, in linia 1, conducand "ostilitatile" si, in subtext fie spus, primind laurii si multi bani pentru asta. Nu spun ca acesta este singurul motiv care i-a impins pe inaltii literati sa infiinteze catedra, dar este un motiv solid. Desi nu sunt primii care sa infiinteze un astfel de program universitar, el exista la City University New York de ani buni de zile, sunt prima universitate care sa aiba traditie si mare prestanta la nivel mondial, cu un cuvant deci greu de spus. E clar ca miscarea lor va genera, pe langa discutii felurite, o reactie din partea altor universitati care nu vor vrea sa se las emai prejos si vor pune si ele la punct un astfel de program de studii. Si atunci au preferat sa genereze putina valva decat sa le-o ia Yale sau Stanford inainte. Catedra va fi numita dupa F.O. Matthiesen, un reputat critic literar de orientare homosexuala, autor al celebrei "American Renaissance, care discuta un numar important de romane si autori americani, de exemplu Ralph Waldo Emerson sau Edgar Allen Poe, plasand "Renasterea" americana undeva prin anii 1840. Putem astfel usor deduce intarzierea apreciabila a culturii ameriacane fata de cea europeana si asta chiar conform teoreticienilor americani. Dacaa r fi sa punem la socoteala ca volumul de scrieri este sensibil mai mic, putem trage o concluzie despre cultura americana pe care ma feresc sa o explicitez dar care e clara ca lumina zilei.
Homosexualitatea este prezenta de-a lungul istoriei in general ascunsa, de frica unei retributii mai mult decat drastice de la o societate in plina dezvoltare, care avea deci nevoie de oameni care sa procreeze normal si eficient, mai apoi de frica persecutiei religioase care vedea pana si nuditatea un pacat dintre cele mai grave si in final de frica persecutiei sociale care vede ciudatenia drept ceva similar gandacilor, pasibili de o exterminare cat mai rapida si violenta. De la infiintarea lumii moderne si postmoderne, unde aparent de proslaveste libertatea de exprimare si se pazesc cu sfintenie drepturile omului, comunitatea homosexuala a inceput sa iasa din ascunzisurile in care au stat timp de aproape 2 milenii si sa isi arate contorsionata fata lumii.
Inainte de a continua, sa facem unele precizari necesare. Traim in asa-zisa democratie. Democratie care, ideal vorbind, asigura respectarea dreptului pentru toti oamenii, drepturi egale, libertate de exprimare si de optiune. Nimic anormal pana aici, in teorie, desi remarcam ca in afara de simtul de proprietate, prezent in societatea democratica, in comunism prevederile sunt similare, pentru ca drepturile si obligatiile in democratie sunt aceleasi pentru toti, iar libertatea de opinie e prezenta, dar opinia tuturor are aceeasi insemnatate aparent. Pentru ca daca nu ar fi asa, am putea deduce ca unele opinii fiind mult mai slabe decat ale altora, nu sunt demne de luat in seama, mai mult stricand decat ajutand. Deci in idealismul democratiei, opiniile ar trebui sa aiba aceeasi valoare. Problema aici survine. In afara de cazul in care suntem fani purtat uniforme spirituale si mentale, situatia asta nu convine decat celor mai slabi. Situatia convine celor care au o opinie slaba si au aparent la fel de multa dreptate ca aceia care au o opinie inteligenta si informata. Acestia din urma sunt nemultumiti, la fel cums unt si cei care nu au o opinie si o cauta cu disperare. Democratia nu este un sistem bun. Ea functioneaza in tagme mici de oameni similari, cu pregatire spirituala si intelectuala similara dar mai ales cu aceleasi aspiratii. Cu cat grupul devine mai mare, pregatirea mai diferita sau aspiratiile mai divergente, cu atat spiritul "democratiei" se stinge precum un fluture care a urcat prea sus si s-a ars la becul incandescent, coborand apoi in picaj spre cimentul dur al realitatii de zi cu zi. Realitate care arata clar ca nu toate opiniile merita sa aiba aceeasi insemnatate, ca nu toti oamenii merita sa aiba aceleasi drepturi. Ne uitam in Imperiul Habsburgic, de exemplu, care chiar sub conducerea lui Rudolf al II-lea, care se ocupa mai mult de alchimie decat de supusii lui, inflorea, datorita bunei coeziuni sociale existente la nivelul paturilor sociale. Oamenii puteau socializa asa cum isi doreau si formau grupuri mici sau medii in care regasim multe din principiile democratice ideale. Breslele din Transilvania sunt un astfel de exemplu. Democratia, deci, este utila pentru grupuri mici de oameni care putem considera mai departe ca se disting prin propria individualitate si interactioneaza. Interactiunea dintre ele nu poate sa fie "de la egal la egal", pe orizontala, ci pe verticala, cum e de exemplu intre un grup de sporane si un grup de muncitori pe santiere. Democratia e utila, de asemenea, cand nu are de-a face cu minoritati, pentru ca majoritatea inseamna intreg grupul. Cand se implica minoritati, ele se vor simti totdeauna persecutate pentru ca votul lor nu poate sa fie luat in seama, necontand in fapt, de unde unii autori descriu o "tiranie a majoritatii" privita bineinteles subiectiv din perspectiva minoritatilor.
O astfel de minoritate este, de exemplu, comunitatea gay. In acest caz, dar si in altele, democratia se afla in impas. Ar trebui ca totul sa se aplice(inclusiv regulile de bun-simt) ca si pana acum. Dar asta nu se intampla, pentru ca intotdeauna minoritatile cer conditii, drepturi si prerogative speciale! Dreptul lor sa ceara, inconsecventa "ideologilor" democratiei sa le acorde. Daca aceste exceptii se impun ca necesare intr-un sistem, atunci inseamna ca sistemul este imperfect. "Pai asa sunt toate", vor raspunde unii carcotasi. Probabil, dar asta nu impiedica pe nimeni sa se gandeasca la perfectionare, pentru ca sprijinirea pe o astfel de idee nu duce decat la o stagnare lenesa din care nu ies solutii pentru ca ar fi "inutile". Ce e interesant de observat e ca in spatiul public, pentru a multumi pe toata lumea, ar trebui taiate drepturile si libertatea totala de exprimare, reglementand lucrurile in asa fel incat nimeni sa nu se simta lezat de ceea ce vede sau traieste, pentru ca acesta este un drept mai important decat dreptul la libera exprimare. In mod normal, sistemul de reguli de buna-cuviinta si educatia ar trebui sa asigure indeplinirea acestei cerinte fara reglementarea ei explicita. In cazul comunitatii homosexuale acest lucru nu se intampla. Majoritatea a decis si decide ca nu este normal(masura dictata de majoritate) ca 2 oameni de acelasi sex sa se angajeze in contacte mai mult sau mai putin intim pe strada, insa iata ca acest lucru se intampla, ba mai mult avem chiar parade in care suntem obligati daca iesim pe strada sa vedem, sa mirosim, sa experimentam ceva ce unii, chiar majoritatea, gasesc ca fiind respingator.
"Daca persoanele de sex opus au voie, atunci noi de ce nu?" O sa explicv intr-un eseu viitor despre rautatea intrinseca a oamenilor, despre ceea ce ii impinge sa persecute si sa se sperie de ceea ce este nou, diferit, ciudat, dar un raspuns sincer la intrebarea aceasta este "Pentru ca exagerati". In disperarea comunitatii homosexuale de a se face auziti si de a obliga oamenii sa-i accepte, pentru ca asa se numeste ceea ce fac, exagereaza din punctd e vedere al cererilor si practicilor, lucrurile degenerand intr-un spectacol grotesc. In loc sa se comporte ca un cuplu banal, cuplurile homosexuale de obicei duc cu sine un iz de sexualitate mult peste limita normala, cu barbati efeminati, uneori transsexuali si gesturi vulgare. Daca aceste lucruri ar disparea si homosexualii s-ar comporta normal, ar avea mult mai multe sanse sa fie acceptati decat arborand atitudinea sfidatoare si de impunere "Si noi avem drepturi" pe care o au acum. Oamenii renunta greu la ceea ce sunt si la ceea ce e adanc inradacinat in subconstientul colectiv, asa ca lupta ar trebui sa fie dusa altfel, nu asa, planul regandit, iar atitudinea de "introducere pe gat" sa fie abandonata pentru ca mai mult provoaca probleme decat sa actioneze in mod constructiv.
Au oare oamenii motive suficiente sa condamne practicile homosexuale? S-a renuntat la ideea in mediul stiintific ca homosexualitatea ar fi o boala, a fost scoasa si din cadrul definitiilor tuluburarilor de comportament, dar merita facute unele precizari. Desi lumea stiintifica, oficial, sustine ca nu exista dovezi care sa obiectiveze homosexualitatea drept boala, studii stiitifice au demonstrat ca in dezvoltarea fatului un rol-cheie il au hormonii. Pentru fatul masculin, testosteronul trebuie sa fie prezent in cantitati suficiente pentru a actiona corect, inclusiv pe centrul personalitatii, in dezvoltare impreuna cu creierul, din care face parte. inca din dezvoltarea fatului, centrul personalitatii dobandeste, sub influenta hormonilor, testosteron, respectiv estrogen la femei, caracteristici de personalitate functie de sex, agresivitate mai crescuta la barbati si sensibilitate mai crescuta la femei fiind doar un exemplu. Afirmatiile mele sunt un adevar stiintific strict obiectiv si nu opinii "sexiste". In absenta unor cantitati suficiente de hormoni la dezvoltarea centrului personalitatii, apare confuzia personalitatii, mai ales confuzie sexuala ceea ce duce foarte frecvent la atractia fata de acelasi sex. Aceasta este o boala, clar. Deci am demonstrat ca cel putin unele forme de homosexualitate sunt o boala. Orice alt tip de homosexualitate datorat confuziei sau crizei de identitate personala sunt tot boli, de exemplu cele datorate "modei"(adolescenti fara opinie si confuzi din punct de vedere sexual care incearca sa tina pasul cu moda sau cu grupul de prieteni, fiind inital atrasi de nou), cele care se dezvolta in grupuri de barbati de exemplu care coabiteaza timp indelungat, armata. De asemenea mai citam homosexualitatea prin tulburare de comportament, hiperagresivitate si dorinta de a domina cum se constata in randul detinutilor. Toate acestea sunt tot boli. Au fost descoperite unele gene care ar induce homosexualitatea in cei la care se manifesta si ar intari pe cei la care nu se manifesta, aceasta fiind explicatia oamenilor de stiinta pentru faptul ca ele nu au disparut in evolutie. Daca am gasit, deci, aceste instante in care putem considera homosexualitatea o boala, oare nu este ea o boala tot timpul? Exista schizofrenii care nu sunt boli, sunt normale? Sunt convins ca pacientii de schizofrenie asa gandesc. Sau poate exista copii cu sindrom Down care sunt doar speciali, nu bolnavi. Si acestia au fost persecutati de-a lungul istoriei, au existat si personalitati cu schizofrenie, deci pseudoargumentele astea ar putea convinge numai un homunculus cu creier insectiform ca e normal ca natura sa tinda spre a crea perechi din care sa nu rezulte ceva util si ei. O specie exclusiv homosexuala este o specie pierduta, si asta ar trebui sa spuna multe.
Pozitia bisericii in aceasta problema este, la fel ca in cazul tuturor celorlalte puncte asupra carora se exprima, inutila. Pentru ca nu cred ca opinia cuiva care ardea oameni ce aveau convulsii pe rug pe motiv ca "erau posedati de diavol" are vreo relevanta. Daca ei spun ca homosexualitatea este un pacat in ochii lui Dumnezeu/este inspirata de diavolului/etc, ar trebui sa ii credem orbeste? Au gresit inainte, si nu o data, gresesc probabil si acum si vor mai gresi atat timp cat refuza sa aiba o parere documentata si aici nu ma refer din punct de vedere stiintific, ma refer la a inceta sa invoce argumentul "asa scrie/asa spune ..." (a se completa ... dupa imaginatie). Excluzand foarte frecventa gresita interpretare a bibliei sau a "cuvintelor sfintilor", faptul ca un sfant/un preot sustine o idee sau alta este un argument la fel de bun si de valid ca acela ca eu sustin exact opusul. O atitudine similara si o parere prost documentata as avea eu daca as incepe acum sa sustin scrierile lui Galenus drept "adevarata medicina". Si de ce nu as face-o, doar a pus bazele fiziologiei...prin anii 140? Conform societatii democratice, parerea mea conteaza cat a lor, a presedintelui si, de ce nu, a papei.
Si ca tot veni vorba de asta, America, "tara tuturor posibilitatilor", are diversi homosexuali in functii importante. Ca si negrii, daca astefel de "categorii" speciale sunt la fel de calificate ca oamenii normali, reprezentantii "mai speciali" vor avea intaietate din simplul motiv ca sunt speciali. Si uite asa s-a dus dreptatea din democratie. Mai mult, homosexualiii nu cer drepturi egale, ei cer drepturi speciale! Nu cer sa fie tratati ca toti ceilalti, cum de altfel nici nu se poate pentru ca sunt esentialmente diferiti, cer sa fie tratati special! Ceea ce se si intampla si America se vede prinsa in impasul de a dori sa fie bastionul "adevaratei democratii" din lume dar in a celasi timp a incalca flagrant principiile acesteia. Mai mult, anumite cuvinte sunt "interzise"=cenzura din vorbire, de exemplu "nigger". Asta inseamna incalcarea libertatii de exprimare. Daca doresc sa puna anatema pe anumite cuvinte, n-au decat sa se bazeze pe educatie si pe bunul-simt cultivat in randul oamenilor. Nu ar trebui sa anatemizeze cuvinte "politically incorrect". Fiecare are dreptul la opinie, fie ca ii jigneste pe ceilalti sau nu. Un alt fenomen tipic american este existenta unui episcop de orientare homosexuala. In afara de faptul ca asta este o incalcare a principiului celibatului, mai este si o practica abominabila vazuta intr-o lumina cel putin nefasta de catre biserica. Ceea ce putem deduce din aceste fapte este nu numai ca in SUA, in ciuda aportului de minti luminate, nu exista coerenta ideologica, dar si ca faptul ca unele state au leglizat casatoriile homosexuale nu este in niciun caz un exemplu de urmat.
In orice caz, casatoria persoanelor homosexuale este un exemplu clar de inconsecventa la nivelul credintei si societatii. Daca "celula de baza" admite exceptii si permite "malignizari"ce se abat de la structura ei initiala, atunci ar trebui sa legalizam si casatoriile intre oameni si animalele iubite, eventual si infierea de copii, pentru ca precedentul a fost creat si pana la astefel de aberatii nu mai e decat un pas. Sunt de acord cu relatiile homosexuale, dar schimbarea definitiei casatoriei mi se pare inutila si chiar daunatoare intr-o astfel de situatie. Si mai daunatoare mi se pare acceptarea adoptiilor in astfel de cazuri. Alienarea sociala la care este supus copilul adoptat fara sa i se dea posibilitatea sa aleaga mi se pare o dovada ca unii confunda a fi deschis la minte cu a fi prea permisiv. Eu nu cer, ca si in alte dati, atitudini extreme, cer doar o minte lucida si o judecata obiectiva. De unde pornesc drepturile? Ce ne invata ele? E normal pentru speciile de animale sa se imperecheze in cadrul aceluiasi sex? Care sunt consecintele ce vor fi resimtite de copil ca urmare a faptului ca nu creste intr-un mediu normal? Prin normal inteleg aliniat in linii mari la standardul societatii, ca vrand-nevrand copilul trebuie sa traiasca in ea si nu intr-o jungla.
O privire atenta asupra cartilor din bibliografia cursului catedrei nou-infiintate la Harvard releva intentiile lui: multe carti despre personalitati mari care au fost homosexuale, carti despre persecutia homosexualilor in istorie si discutii despre teme sociale din aceasta privinta. Nimic despre substratul biologic, mai nimic despre cel psihologic al celor ce apartin acestui grup. Urmeaza oare zoofilii sa isi "ceara drepturile"? Si daca da si daca vom avea in continuare conducatori care nu stiu si nu inteleg cum se interpreteaza si se sustin valorile, atunci normalitatea peste doua sute de ani va arata atat de grotesc incat vom putea considera ca luam parte la un carnaval al desantarii emotionale si psihologice, si asta in fiecare zi, non-stop, pus in scena in asa fel incat la iesire spectatorul sa ia si el parte la denaturarea realitatii pana la punctul in care nu stie ce sa faca sa atinga un prag mai inalt al nebuniei ca drog suprem, mortal dar vital de necesar.
No comments:
Post a Comment