Sine labore nihil

Nimic fara munca! De cate ori am auzit vorba asta, mult prea uzitata pe vremurile mai rosii, mai ruso-filo-fone ale Romaniei, cu alt sens decat cel pe care l-am folosit eu aici, bineinteles. Pe vremea aceea, indemnul era sa muncesti, iar "munca" avea o conotatie mai degraba fizica decat intelectuala. Deosebirile de opresc aici. Si atunci, ca si acum, munceai si altii castigau. Acum, macar teoretic, exista o sansa ca muncind sa castigi si tu. Sansa e mai mult o iluzie, dar unii se inurajeaza sa treaca prin viata urmarind-o.

Nu iese nimic fara munca, sau, cum ar spune alta vorba din limba latina, din nimic nu iese nimic. Atata timp cat nu ai investit nimic intr-un proiect, fie el trezitul de dimineata sau un roman de mare anvergura, daca nu ti-a pasat macar de felul in care va iesi atunci mare minune ar fi sa iasa bun. S-ar putea obiecta aici ca poti sa dezvolti ceva bun si numai prin simplu talent si sunt oarecum de acord, dar un lucru fuserit, chiar fuserit cu talent se va cunoaste intotdeauna, pentru ca este aproape sigur ca altcineva in lume are un talent de amplitudine similara si mai si munceste pe deasupra, creand ceva mult peste "fusareala nativa" pe care ai fost in stare sa o produci, si asta indiferent ca vorbim de sah sau de pictura. Omul in general doreste maximum de castig cu minimum de efort, asta in general, dar unele tari au ceva mai dezvoltata mentalitatea de a trece peste impulsurile initiale, pentru a se departa pe cat posibil de regnul animal, peste care ne consideram stapani, insa la capitolul acesta romanul sta cat se poate de prost. Nu numai ca simte ca totul i se cuvine fara a schita un gest cat de mic in directia dorita(furt daca se poate sau mostenire, si mai bine), dar daca nu are cat considera el ca "merita"- cat au altii care vin si isi etaleaza variatele posesiuni pe la televizor- va face tot posibilul sa dea aceasta aparenta, pentru ca mai mult decat placerile efemere, fruste, bruste, pe care le ofera banii, isi doreste invidia celorlalti, isi doreste sa poata epata in fata lor, "sa crape de ciuda", dar poate cel mai important isi doreste iluzia de putere pe care o poate conferi "averea" si isi doreste asta fara s afi investit nimic pentru a castiga banii respectivi si nici nu se considera deci responsabil de felul in care sunt cheltuiti, pentru ca nu inseamna nimic pentru el. Asta e cazul fericit de "copil de bani gata" si romanul are un impuls nativ sa isi doreasca sa fie asa, parintii avand la randul lor impulsul cand au fost mici, incearca sa-si atenueze frustrarea oferind copiilor "tot ceea ce nu au avut ei", nu din vreo tendinta altruista, ci mai mult din dorinta de a retrai sentimentul de dorinta, de data aceasta implinita. Daca intr-adevar parintii au facut averi, atunci fac si o regresie afectiva si se apuca sa cheltuie nediscriminator pe tot felul de obiecte de o valoare practic inexistenta si care de multe ori nu sunt folosite, intrand intr-un cerc vicios de unde nimeni nu castiga nimic in fapt, mai putini anumiti oameni destepti care stiu sa exploateze tendinta asta naturala si sa vanda iluzii. A nu se intelege ca eu spun doar despre romani ca ar fi subscrie acestui "pacat", au si alte natiuni exemplele lor, dar numarul de "loaze" pe metru patrat este fie simtitor redus fie bine ascuns, integrat in peisaj, astfel incat sa nu deranjeze sau sa bata pre atare la ochi.

Am de gand ca intr-un eseu viitor sa fac o clasificare a acestei faune subdezvoltate care ne populeaza orasele din toate punctele de vedere, vizual, fonic, olfactiv etc, dar pana atunci ne multumim sa spunem ca 80-90% ar pleca oricand sa culeaga capsuni si sa aiba un audi decat sa isi dezvolte un talent prin munca si, poate, sa castige mai mult, pentru ca "munca e pentru fraieri". Daca ar fi doar in mintea lor, tot ar fi o problema. Trist e ca cele mai multe mesaje indica acelasi lucru cand ne uitam in jur. Mesajele acestea ar fi ca, in vreme ce unii fac averi fabuloase peste noapte, altii stau si muncesc zi-lumina pentru ca averile respective sa creasca si proprietarul sa nu intre la inchisoare, fie ca e vorba de "directorul financiar" care are grija sa ascunda bine dosarele si sa plastografieze pe ici pe colo, sau de "reprezentantul legal" bine uns cu toate alifiile si care ar emulti prieteni magistrati gata oricand sa dea castig de cauza aproximativ oricarui litigiu, si asta la lumina zilei si sub tutela legii!

Si astfel, copiii cresc sub auspiciile ideii ca scoala/munca/seriozitatea/responsabilitatea sunt pentru fraieri/homosexuali(sa nu va mire, am auzit adulti la 40+ de ani, si nu doar unul, sustinand ca sunt pentru homosexuali). Facultate poate sa faca acum oricine, nu doar din cauza aparitiei atator "universitati" particulare, dar si din cauza indolentei si stachetei extrem de coborate a profesorilor. Mi se pare inacceptabil ca profesori cu grade didactice si nenumarate titluri sa fie incomparabil mai slabi decat cei din alte centre universitare internationale. Am intrat in Uniunea Europeana, teoretic ar trebui chiar sa incurajam europenii sa calce si pragul universitatilor noastre. Dar ce le oferim? multi profesori inepti, unii chiar obtuzi de-a dreptul, dotari proaste si un dezinteres generalizat. Examenele se iau invatand o singura noapte pentru fiecare. aceea care le precede, nivelul de cunostiinte care se cere pentru nota mare este unul foarte scazut, inacceptabil de jos, studentul nu e incurajat, cum ar fi normal, sa citeasca inainte de curs, sa se documenteze in plus, ci e somat "cursul e de ajuns". Il invata pe acela pe de rost, care curs oricum e arid si neinteresant, si nu ramane in final cu nimic. Nici nu are rost sa amintim cazurile in care e chiar depunctat pentru ca nu a scris cuvant cu cuvant din curs. As putea sa plusez cu malitiozitate si sa spun clar ca profesorul habar nu are mai mult decat ceea ce a predat, care de obicei e citit de pe foi, deci probabil nici atat nu stie, dar mai exista si varianta in care considera ca singura autoritate in domeniu(vezi eseul despre Goethe pentru o scurta discutie despre autoritate) este el si deci nicio alta informatie nu e suficienta. Ambele variante mi se par aberante si considerand ca aceia care chiar sunt somitatea nr. 1 mondial pe domeniul lor(Umberto Eco pe semiotica, Donald Knuth pe programare sau Susan Standring pe anatomie), mai accepta si alte pareri in afara de a lor, gasesc ca daca am accepta varianta a doua ar insemna ca avem de-a face cu niste profesori ce "innobileaza" romaneasca vorba "prostul nu e prost destul daca nu e si fudul", ceea ce nu e departe de adevar.

Daca oricine poate face facultate, atunci nici acest "for" nu inseamna mai nimic, oricum cu bani se poate rezolva orice pentru loazele care nu inteleg ca in facultate trebuie sa inveti ceva, "invatamantul superior" este superior cu epsilon genunchiului de broasca unde epsilon tinde abrupt spre 0 si il va lua si in brate in curand daca lucrurile vor continua pe acest fagas, bine caracterizat de un anumit profesor, mai rasarit, intr-un interviu, "Traim intr-un talcioc la nivel universitar si stiintific". Dupa cum spuneam intr-unul din eseurile initiale, am fost binecuvantat sa am alaturi de mine, sa fiu crescut de si sa traiesc alaturi de oameni de valoare, dar constat prin simpla comparatie acuta lipsa a acestei valori acolo unde ea ar trebui sa se regaseasca cel mai mult, si aici nu ma refer doar la mediul universitar, ci la insasi Academia Romana, care a incetat sa mai simbolizeze cea mai inalta institutie de cultura si acum seamana mai mult cu o piata damboviteana, in care fiecare incearca sa mai rupa un pic sa aiba mai mult "cozonac" decat ceilalti. Nu mai avem istorici precum Iorga, asta e clar si deci nici nu putem avea pretentia decat foarte foarte rar sa vina cineva sa ne prezinte fapte istorice in mod obiectiv si neinfluentat de "castigatori", sa prezinte deci ambele perspective, dar in lumina venimentului marcat de ziua de ieri vom incerca sa facem putin lumina exeresandu-ne "micile celule cenusii".

Ziua de ieri a marcat sarbatorirea a 65 de ani de la ziua "Z", debarcarea aliatilor in Normandia, 6 iunie 1944, care a intors al doilea razboi mondial in favoarea aliatilor. In esenta, aliatii, in frunte cu americanii, au trimis aproximativ 160 000 de oameni la moarte sigura. "Era necesar", vor comenta mai tarziu "geniile militare", Eisenhower si Rossevelt. Era, intr-adevar, necesar sa trimita o groaza de tineri la moarte sigura, forta nazistilor fiind incomparabil mai mica decat cea a aliatilor, dar mitraliere automate din buncare contra infanteriei lipsite de aparare fiind foarte apte in a ciurui fara mila. Parerea generala este ca ziua Z a fost o mare victorie, insa pentru mine ea reprezinta o risipa inconstienta de oameni, dar nu asta conteaza pentru americani, vezi razboiul din Vietnam. Lipsa de consecventa(si de minte) a americanilor se vede mai departe, cand criminalul de razboi Harry S. Truman(presedintele SUA la momentul respectiv) a ordonat lansarea a doua bombe nucleare asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki, inscriind astfel in palmaresul personal moartea a peste 150 000 de oameni in prima faza, inca vreo 100 000 datorita radiatiilor, poluarea ingrozitoare a mediului si sute de mii de copii malformati. Aceste cifre sunt oricum mult reduse, istoria fiind scrisa de invingatori, dar chiar si asa, presupunand ca bombele ar fi distrus "doar" 500 000 de vieti, tot este responsabil de 1% din oamenii morti in al doilea razboi mondial(aprox 50 de milioane). El declara mai tarziu ca "Prea multe vieti ale americanilor se pierdeau " si ca "razboiul trebuia oprit". Intr-adevar, iata cum in 1944 vietile a sute de mii de americani erau sacrificabile, dar in 1945 se puteau sacrifica civili nevinovati pentru ca gata, americanii nu mai vroiau sa se joace, trebuiau sa isi stranga jucariile si sa se stabileasca drept puterea mondiala numarul 1, aratandu-si muschii cu bombele nucleare, fiind prima si singura tara care a folosit asa ceva. Evident, mai apoi tot ei au inceput o frenezie ca vor mai arunca si altii, ca razboi nuclear ca etc si au inceput sa isi construiasca celebrul scut anti-racheta, dar asta vine doar sa deomnstreze ca pana la urma "hotul striga hotul". Ia sa ii dezarmeze si pe ei cineva, sa lase o comisie ONU sa le inchida programul nuclear, ca doar toate tarile sunt egale la masa natiunilor unite, nu? Nu!

Va asteptati ca Truman sa fie judecat criminal de razboi? SUA sa fie sanctionata pentru utilizarea bombelor nucleare? Nici vorba! Dupa toate acestea, sunt vazuti ca eroi, iar Truman unul dintre cei mai mari presedinti ai Statelor Unite, un adevarat erou national. De ce? Pentru ca memoria americanilor e scurta, toti sclavesc pentru interese mai mari si se intereseaza prea putin de adevar cand se vad pe data de 15 cu contul incarcat.

Pe final, mi se pare interesant un mic joc intelectual de "Ce-ar fi fost daca?" Ce-ar fi fost daca ar fi castigat nazistii al doilea razboi mondial? Inainte sa va oripilati din cauza propagandei americane lipsita total de obiectivitate, am sa va relatez intamplarile descrise de 2 martori oculari, din parti diferite ale Romaniei pe vremea aceea. Tineti cont ca ei au vazut aceste lucruri cu ochii lor, copii fiind si fiind evenimente care i-au marcat profund putem considera ca amintirile au ramas bine si corect intiparite in mintea lor. Pe vremea "ocupatiei" nazistilor, ofiterii vorbeau respectuos cu civilii, ofereau ciocolata copiilor si aveau un comportament decent. La venirea rusilor, acestia au ocupat scolile, intrau in orice casa si distrugeau precum barbarii tot ceea ce gaseau in jur, isi faceau nevoile oriunde apucau(muzeu, mijlocul strazii, pe geam), bateau pe oricine le statea in cale si violau femei, incat acestea se ascundeau de rusi mai mult decat se ascundeau in timpul bombardamentelor. Am trait sub comunism, am trait sub rusi. A fost bine? Asta v-ati dorit?O sa spuneti ca Hitler nu trebuia sa porneasca razboiul, ca era nebun si o pleiada de alte argumente scoase din cartile de istorie. Dar data fiind problema asa cum era in 1944, ce ati fi preferat? Niste rigoare nemteasca in vechiul regat si moldova, ceva ce n-au avut niciodata sau modelul rusesc? Dupa cum imi spunea o persoana foarte draga, oricum romanul s-ar fi razvratit impotriva rigorii nemtesti, ca e prea mult pentru el. Si tind sa cred asta. Poate transilvania ar fi fost stat independent, pentru ca el, spre deosebire de celalalte, a fost sub suzeranitate Austro-Ungara si nu pare sa-i fi mers asa de rau.

Nu cer in analiza faptelor expuse mai sus decat un ochi critic si simt obiectiv. Daca simtiti ca nu le aveti, ma indoiesc ca imi cititi eseul. Istoria trebuie privita cu un ochi critic si cu mai multa atentie, pentru ca altfel vom putea ramane cu impresia ca Stalin cel exmatriculat de la seminarul teologic pentru ca nu venea la ore si la examene, ar fi mai bun decat Hitler, cel cu propensiune spre arta sau poate intelegem ca Truman e un mare erou si nu are pe constiinta distrugerea a 500 000 de vieti pentru care e direct responsabil. Dar asa se fac cele mai mari atrocitati, "for the greater good".